Știi că ai cam cântat destul?Ajunge! Ne-ai păcălit pe toți cu valsurile tale uitate în fundul de suflet al bunicii și cu balurile date în fiecare seară sub fiecare geam, în fiecare gând.Am înțeles- tu ești inima verii.Dar știi tu oare ce puțintel mai e până vei pieri, atât de puțin încât nici nu mai trebuia să începi.Mai bine te nășteai mort și nu ne mai mințeai în fiecare seară cu poveștile despre rochii lungi și tineri șarmanți ,dar mai ale cu poveștile despre fericire.Au fost atât de înmiresmate și atât de naturale încât aproape te-am crezut, ba unii pot să jure că au astfel de povești-oameni neghiobi!Eu știu însă tot adevărul real și nerelativ; și acela este că TU EȘTI DE VINĂ!
De exemplu, acum 7 zile mi-ai cântat la ureche basmul ăla vechi despre Ileana Cosânzeana și un anume Făt-Frumos.Eu te-am crezut să știi,însă acum ,în serile astea lungi și indolente nu mai cred nimic, nu vreau să mai cred nimic tot ce știu e că minți cu nerușinare zănaticule ce ești!Oare de ce vara trecută mi-ai fredonat același cântec, și eu, amețită ,am căzut în mrejele tale-oare de ce?Poate pentru că erai singura vietate cu suflet de vară ,însă azi m-am hotărât ---o să vin mișelește pe la spatele tău și o să-ți înfig pumnalul drept în inimă ca să nu mai păcălești pe nimeni!Cu siguranță asta o să fac,o să fac din vară doar un timp nu timpul basmelor cum e acum ,vara va fi un timp cu miros de fân ,nu de trandafiri roșii sau serenade ,va fi orice numai tărâmul basmelor nu!
E crud să mori cu fiecare vară care trece, deaceea te voi omorî și voi trăi fericită până la adânci bătrâneți fără să îmi aduci tu aminte că ăsta e un basm.Adio!
