Răzvrătire

            ,, Știi tu oare ce înseamnă să fii altfel?,,
               Nu, știu doar că există oameni normali și oameni anormali.Eu  fac parte din a doua categorie( în cel mai rău mod posibil!).
              Faptul că ochii mei  iubesc,trăiesc,urăsc cu propria lor conștiință ,faptul că sufletul meu este blestemat să simta trăiri crude,să se omoare singur în mod conștiient, faptul că sunt obligată să trăiesc așa( pentru că e unicul mod în care am curaj   să trăiesc) mă aduc automat la stadiul de condamnabil sfarșit.
               E atat de  nedrept să-ți privești sufletul în fiecare dimineață și să-l  privești în toată goliciunea lui... Atât de nedrept!
               Uneori asta îți dă curaj, te iluzionează(o iluzie atât de reală...) însă asta nu ține mai mult ca  un  vânt tomnatic pierdut în miez de primăvară(atât de puțin!).Și apoi toată ziua îți este dominată de mustrări spuse conștient sau inconștient  fericirii  firave ce încearcă să-mi îmbete inima de toamnă.
               O manie ce se repetă încontinuu,la nesfârșit,până când cei patru pereți inexpresivi mă doboară, atunci impor moartea, implor orice alt destin decât al meu!
                ,,Sunt eu oare  altfel?,,

Reînviere

            Iţi mai amintesti uitata  privirea verde?
        Poate că da, în  toamnele târzii este inevitabilă, este toata a lui noiembrie, a nemilosului  si atat de drag noiembrie...
         Acum ma bântuie, parcă noiembrie ar curge prin venele mele,sau poate chiar curge. Mă doare,o durere caldă, o durere ce-mi îngheaţă inima şi-mi omoară  voinţa. Încerc să ma vindec,dar oare exista leac pentru  un  noiembrie uitat,un noiembrie secat de lacrimi şi de putere?
          Acel noiembrie îmi aparţine în totalitate, privirea aceea e toata a mea, e singurul meu mod de a mă sinucide, şi o deţin chiar dacă  asta înseamnă să reneg tot ceea ce sunt.Mă îmbolnăveşte chiar dacă e singura care mă face să zâmbesc soarelui, mă domină şi o domin.E straniu!
          Uneori vreau să o uit cu adevărat, să uit atâtea toamne târzii ,însă e  imposibil atât timp cât curge prin mine,cât timp EU SUNT TOATĂ O PICĂTURĂ  DE TOAMNĂ!
         Si vreau atât de mult,şi sper, însă  totu-i  în van!Mă simt captivă intr-un smaragd verde ce nu-mi dă  drumul.E atât de crud!
          Vreau să fiu eu...
        ,,Dar cine eşti tu?''
         O  simplă fată ce se bucura de priviri roşii,galbene, albastre,turcoaz, violet...Vreau să pot să aleg!    Vreau să învaţ să te  omor, dar să nu omor vreun noiembrie din mine!