Răzvrătire

            ,, Știi tu oare ce înseamnă să fii altfel?,,
               Nu, știu doar că există oameni normali și oameni anormali.Eu  fac parte din a doua categorie( în cel mai rău mod posibil!).
              Faptul că ochii mei  iubesc,trăiesc,urăsc cu propria lor conștiință ,faptul că sufletul meu este blestemat să simta trăiri crude,să se omoare singur în mod conștiient, faptul că sunt obligată să trăiesc așa( pentru că e unicul mod în care am curaj   să trăiesc) mă aduc automat la stadiul de condamnabil sfarșit.
               E atat de  nedrept să-ți privești sufletul în fiecare dimineață și să-l  privești în toată goliciunea lui... Atât de nedrept!
               Uneori asta îți dă curaj, te iluzionează(o iluzie atât de reală...) însă asta nu ține mai mult ca  un  vânt tomnatic pierdut în miez de primăvară(atât de puțin!).Și apoi toată ziua îți este dominată de mustrări spuse conștient sau inconștient  fericirii  firave ce încearcă să-mi îmbete inima de toamnă.
               O manie ce se repetă încontinuu,la nesfârșit,până când cei patru pereți inexpresivi mă doboară, atunci impor moartea, implor orice alt destin decât al meu!
                ,,Sunt eu oare  altfel?,,