Afară e un soare puternic, sau poate e noapte...cine ştie?
Tot ceea ce sper e că afară e nimic, e doar toamnă,în rest nimic,doar atat am curaj să sper.Şi mi-e de-ajuns!
Cred că eu pot să fiu eu doar atunci cand uit de tot,eu pot să fiu eu doar într-o lume în care nu cunosc pe nimeni, doar pe mine...Şi mi-e de-ajuns!
Simt că privirile lor îmi devorează fără milă toată puterea(şi le place,le place mult),toată esenţa,mă prădează şi apoi visează la visuri voite de mine întotdeauna,murdăresc tot crezul şi apoi, cu un zambet nostalgic şoptesc:,,Nu mi-e de-ajuns!''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu